De ce e buna munca ?

(Autor: Ziarul Financiar)

Scriu acest articol exact inainte sa plec in concediu...(..)
E un lucru bun ca plec, in sfarsit, in concediu pentru ca, pe de o parte, colegii mai tineri incepusera sa ma deteste pentru ca seful le spunea cand cereau o zi libera sau chiar concediu: "Ar trebui sa urmati exemplul Ralucai - ea nu si-a luat concediu nici anul trecut".

-------

Ceea ce cu siguranta nu mi-a crescut cota de popularitate. In al doilea rand, e bine ca plec pentru ca primele simptome ale asa-numitului sindrom burnout (mai pe romaneste epuizare) isi faceau simtita prezenta, asa ca situatia ar fi avut doua variante posibile de deznodamant: ori provocam vatamare corporala vreunui coleg (sunt vreo doua persoane, spre care am scrasnit din dinti si spre care am aruncat o privire urata in lipsa de altceva, care pot sustine aceasta ipoteza); ori recunosteam ca lipsa de somn naste monstri. Ceea ce am si facut si iata-ma gata de plecare.

------------

Dar, ca sa fim foarte sinceri, oamenii de pe la 1800 nici nu erau supusi la nivelul nostru incredibil de stres si la numarul imens de stimuli care ne bombardeaza creierul.

Eu nu stiu ce s-ar intimpla cu o persoana din acea perioada daca

s-ar vedea nevoita sa vorbeasca la telefonul fix, la telefonul mobil, sa scrie mailuri, sa se holbeze toata ziua in desktop, iar noaptea, in weekend si in vacanta in laptop, sa stea toata ziua in sedinte, sa (isi) fixeze sarcini si sa le indeplineasca, sa faca norme pe care sa le depaseasca, sa se gandeasca mereu la marje de profit, sa tina cure drastice de slabire ca sa arate ca niste modele care nici macar ele nu arata asa in realitate, sa mearga la sala de 5 ori pe saptamana ca sa "prinda tonus muscular", sa se ingrijoreze de incalzirea globala, terorism, inundatii, incendii, tornade, alunecari de teren si de posibila despartire a cuplului Brangelina. Cred ca stramosii nostri ar face prompt un infarct si si-ar asigura astfel odihna. Si linistea.

-------------

Ca sa fiu sincera, recunosc ca imi place ritmul alert si chiar as intra probabil in sevraj daca m-as vedea intr-o slujba unde sa nu trebuiasca sa fac mai nimic, cum i s-a intamplat unei prietene care

si-a schimbat locul de munca. Are mai multi bani, o pozitie mai buna si un volum de munca mult mai mic.

Primele doua aspecte sunt perfecte. Ultimul i-a provocat o criza de depresie. Cred ca daca se facea functionar public deja ar fi decedat de melancolie pana acum.

De unde rezulta ca munca e antidotul depresiei. De-abia astept sa ma intorc din concediu!

:)

integral la:
http://www.zf.ro/articol_138096/de_ce_e_buna_munca.html
de: raluca badea